Atracţii turistice

Lacul Sf. Ana

Lacul Sf. Ana

Lacul Sf. Ana este unicul lac de origine vulcanică de pe teritoriul României, aflându-se la o altitudine de 946 metri. Forma lacului este asemănătoare unei palete de pictor. Apa lacului este considerat a fi cel mai curat din lume, dar din lipsa sărurilor minerale apa nu este potabilă.
Lacul Sf. Ana este considerat rezervaţie naturală.
Lângă lac se afla o capelă romano-catolică, purtând hramul Sfintei Ana.
Zona - inclusiv Tânovul Mohos din craterul vulcanic vecin - este legată cu poteci turistice marcate de staţiunea balneară.

Peştera

Peştera

Puturoasă de la Turia, este intrarea în iad după Jókai. Este o peşteră sulfuroasă vestită, se situează la 1052 m altitudine in coasta sudică dealului Pucioasa. Galeria minei vechi de sulf este cea mai mare mofeta naturală din Europa şi are cea mai mare scurgere de gaze sulfuroase, din scorbura sa se volatilizează pe zi cca. 3000 m3. Pereţii acoperiţi de sulf galben marchează graniţa dintre viaţă şi moarte. Este accesibilă urmând potecile ce pornesc de la Hotelul Carpaţi (vechiul sanatoriu TBC) marcate cu bule albastre şi roşii. Marcajul albastru face turul dealului Pucioasa, trecând lângă celelalte peşteri:peştera Timsós, Madártemető (Cimitirul de păsări) şi peştera Gyilkos. Toate aceste peşteri au fost cândva mine de sulf. În secolele XIV-XVIII extracţia era privilegiul comunei Turia, apoi acest drept a fost preluat de familia Apor. Băile sărate Apor are cele mai rare ape minerale ale regiunii. Drumul turistic este marcat în apropierea hotelului Carpaţi printr-un triunghi roşu. Apa din izvoarele mici şi de culoare cenuşie, precum şi din micile bazine conţine pe lângă alaun o cantitate mică de acid sulfuric natural. Ape asemănătoare se găsesc numai în SUA, în apele termale de la Noua Granada din statul Tenesse, precum şi pe insula Java. Şirul rezervaţiilor naturale se încheie cu valea Jajdon.

Stânca Şoimilor

Stânca Şoimilor

Nu există turist care să nu admire, trecând prin Băile Tuşnad, stânca ce se înalţă pe malul drept al Oltului, acel vârf de andezit, Stânca Şoimilor. Cunoscut ca cel mai faimos foişor din zonă, oferă o privelişte deosebită nu numai asupra staţiunii, ci şi asupra crestei Ciumatului şi Surducului, Lacul Ciucaş, precum şi întregul defileu al Oltului, lungă de 15 km până în Bixad. În codrii de brazi, stânca pare a fi un zid, situat la 824 m înălţime , este accesibilă urmând potecile ce pornesc din staţiune şi sunt marcate cu triunghi roşu. În judeţul Harghita numai pe Stânca Şoimilor se găseşte floarea galbenă fragilă Telekianum. Datorită acestei plante şi altor specii asemănătoare Piatra Şoimului este teritoriu protejat.

Tânovul Mohos

Tânovul Mohos

Tânovul Mohos este despărţit de lacul Sf. Ana de o coamă imensă. Se află în partea de sud-est a conului vulcanic Ciumatu, cu 100 metri mai sus faţa de nivelul lacului. În era cvaternară timpurie era activ în paralel cu craterul Lacului Sfânta Ana. Între timp craterul Mohos s-a îmbătrânit. De-a lungul mileniilor Lacul Mohos a scăzut continuu şi a devenit un teren mlăştinos, transformându-se pentru a deveni o adevărată mlaştină oligotrofică. Mohos este de asemenea o rezervaţie, având numeroase rarităţi botanice.

Bastionul Apor

Bastionul Apor

Băile Tuşnad se situează la poalele estice ale Pietrei Şoimului şi pe versantul vestic la Munţilor Csomad şi Nagypalca. La est de staţiune se află culmea Ludmilla, bastionul Apor, iar mai sus Culmea Cetăţii, Culmea Chei, Komlós, Nagy Csomád, Kis Csomád. La vest de staţiune, vârfurile mai importante ale teritoriului de peste Olt: Coloanele, Piatra Şoimului, Culmea Hollópatak, iar mai sus Nagy Piliske şi Kis Piliske.

Lacu Roşu

Lacu Roşu

În vara anului 1837s-a întâmplat ca în urma ploilor abundente marea cantitate de moloz stâncos de pe versantul nordic al Stâncii Ucigaşului a alunecat, blocând drumul pârâirilor Cohard, Likas, Roşu,Oii, Bicajel. Apa s-a acumulat formând un lac de baraj natural. Unii atribuie formarea lacului cutremurului din 11 ianuarie 1838. Lacul a fost cartografiat pentru prima dată de către Herbrich Ferenc. Conform calculelor acestuia suprafaţa lacului era de 56 acri cadastrali (32 hectare). După măsurătorile din 1955 datele sunt următoarele: perimetru 3090 m, suprafaţă 126 340 m2, volum de apă 680 084 m3, adâncimea cea mai mare 10.5 m, debitul pârâirilor care se varsă în lac 1 – 1,5 m3/minut, nivelul suprafeţei lacului 983 m. Conform măsurătorilor din 1986: perimetru 2800 m, suprafaţă 114 676 m2, volum de apă 587 503 m3, adâncimea cea mai mare 9,7 m. [1] Conform unor date din 1968 lacul anual se acumulează în lac 4,88 cm depozite aluvionare, iar fără intervenţie umană Lacul Roşu va dispare până în 2080. În apropiere se încearcă împiedicarea depunerilor prin construirea a două baraje, care blochează aluviunile. Unul din lacuri se găseşte în albia Pârâului Roşu, celălalt în apropierea vărsării Pârâului Oii.

Cheile Bicazului

Cheile Bicazului

Cheile Bicazului este un canion de origine tectonică situat în Munţii Hăşmaş, în partea de nord-est al judeţului Harghita, în valea pârâului Bicaz. Defileul a fost declarat teritoriu protejat în 1971, în prezent este parte a parcului naţional. Vârfurile muntoase din jurul cheilor Bicazului sunt: Kis-Cohárd (1344 m), Csíki-bükk (1264 m), Piatra Altarului (1154 m), Piatra Maria (1125 m). La vest de Piatra Altarului Pârâul Lapos trece prin Cheile Lapos şi se varsă în pârâul Bicazului. În partea de jos a defileului, de-a lungul pârâului Bicazul-Mic se află Defileui Bicazul-Mic.